Arta fugii si Hotii de frumusete
Mi-a placut.Si ma bucur ca am descoperit inca un scriitor roman care merita.Din pacate,am o anumita reticenta pentru romani,iar Preda,Sadoveanu and so on nu mi-au placut niciodata.Le-am apreciat efeortul,dar nu i-am iubit.E interesant cum combina filozofia cu literatura.Eu citisem cartea asta pentru un concurs,mi s-a respins lucrarea asa ca m-am revoltat si am adus argumente pro.Asadar,in loc sa fac o recenzie pe aici,spun ce am scris in acel e-mail.
“Titlul,in primul rand,vrea sa arate ca e doar o incercare de a vorbi despre Culianu,precum ati spus un scriitor de talie asa mare nu poate fi explicat prin cuvinte.Totul e o incercare.Nu cred ca ni se cere sa ajungem ca el.
Iar poezia e un fel de drum al scrierii,am asemanat aceasta scriere unui fluturas care porneste intr-o initiere(am observat la Culianu un progres extraordinar de la primele scrieri la ultimile).Astfel,la inceput,el isi deschide aripile usor,folosindu-se de cuvinte “in culori misterioase”.De exemplu,in Arta fugii,proza curge usor,lin,totul pare linistit,atmosfera e calma pentru ca apoi sa fie uitate limitele terestre,iar fluturasul nostru isi ia zborul spre inalt.Cu totii am observat ca el aspira spre absolut,spre inalt,doreste o reusita a prozei lui.Totusi,asta nu inseamna ca e arogant,lipsit de modestie,el insusi spune in “Fata si moartea” ca isi cere scuze daca a plictisit cititorul,cu scopul de a-l antrena in continuare in acest cerc al lecturii.Urmeaza “punctul culminant” al acestei poezii,cand zborul fluturasului e plin de incertitudine,nu pentru ca autorul nu stie ce sa scrie,ci pentru ca asta doreste sa induca cititorului.Pentru ca daca cititorul este sigur pe ce se intampla,care mai e farmecul?Mai ales in proza fantastica este urmarit acest scop.Si acum,urmeaza efectul acestei incertitudini,curiozitatea care se afla “in varful cerului”.Pe parcursul lecturii,acestea au fost sentimentele care m-au incercat incertitudine,curiozitate,multumire,neliniste,admiratie.”Fluturasul tremura sub vant” este iarasi o stare a cititorului,cand nu mai stie ce sa creada,unde sa fie atent,cand incearca sa regaseasca firul epic.Si aici nu exista renuntare.Asa cum nici eu nu am renuntat sa va explic ce am gandit si cum am vrut sa apara proza lui Culianu.
“Fluturasul dispare in aceasta arta a fugii”.Toata proza lui Culianu e precum o arta a fugii,care se termina cu o disparitie,de altfel,cum se termina proza fantastica,dispare iesirea,dispare omul,dispare viata.Nu am vrut sa spun ca scrierile lui au disparut.Sper ca nu ati inteles aceasta.Era pur si simplu un final asemanator lui Culianu.Ma opresc aici pentru ca altfel ajung in sectiunea eseu.
Acum as dori sa analizati poezia sub alt unghi de vedere poate va veti schimba parerea ca nu merita nici macar sa aspire la un premiu.Eu cred ca am avut destule idei,si,doar pentru a argumenta aceasta poezie,poezia e o forma concentrata a ceea ce vrei sa spui.Forma pe larg este ceea ce am scris mai sus.Acum astept sa-mi spuneti cu ce am gresit si ce doriti in plus la aceasta poezie.”
Raspunsul a fost mai bun decat ma asteptam:
“Am citit argumentatiile, sunt justificate.”
Va multumesc,doamna profesoara de la concurs.
1.E de semnalat ca o organizatoare de concurs isi pleaca urechea la ce au de spus muritorii de rand.Nu cum se intampla la concursul Blaga,la care nu o sa mai particip in vecii vecilor.Dupa ce simpatica bibliotecare de acolo mi-a mazgalit lucrarea,mi-a zis sa o modific,dupa care a urlat la mine ca de ce am adus-o asa,ca trebuia cum a fost la inceput.
2.Cartea chiar a fost draguta,cred ca am demonstrat mai sus,chiar daca mailul era plin de revolta.
Si asta mi-a placut.Nu e scrisa nu stiu in ce fel extraordinar,dar ideea de la care pleaca e interesanta.Adica 3 persoane care s-au certat cu lumea normala decid ca frumusetea oamenilor este daunatoare,asa ca le izoleaza pe cele mai frumoase fete pentru a le imbatrani.Iar la sfarsit,ei sa “hranesc” cu parfumul lor.Iar dobitocul de personaj principal…,ma rog,vedeti voi.
Asemanator cu Colectionarul,numai ca acolo psihopatu’ tinea la tipa,nu o izola si incerca sa-i ofere conditii bune.Nu se hranea cu necazul ei.
Intre timp,imi mai arunc o privire pe Cioran si pe studiile lui Maiorescu,dupa care Cartarescu,Herta Muller(nu stiu daca i-am scris numele bine),Eliade…si mai vedem.Aaa,si Yankeul de la curtea regelui Arthur pe care l-am inceput acum mult timp si nici azi nu l-am terminat,ca aveam altele de citit.
So,lectura placuta si Craciun fericit si alea alea.
E ajun
Craciunul asta e un subiect de discutie foarte controversat.
Incep cu faptul ca el ar trebui sa “promoveze” o viata spirituala cat mai plina de modestie,credinta,dreptate.Purificare.De fapt,ce se face de Craciun?
1.Aglomeratie.Peste tot.Lume care fuge,se bate pentru cadouri.De obicei,in ultimul moment.Agitatie,oameni grabiti,semafoare,trafic.
2.Obligatia de a da cadouri.Chiar si pentru rude aia pe care nu o cunosti,dar trebuie sa ii iei ceva pentru ca mergi in vizita(lucru pe care il faci din an in Paste).Cadourile nu se mai dau pentru ca ii apuca generozitatea pe oameni,nu pentru a-i face pe ceilalti fericiti,ci pentru ca asa trebuie,pentru ca asa se face,pentru ca s-au obisnuit sa alerge dupa cele mai dragute lucruri doar pentru a demonstra ce spirit de Craciun are.
3.Brazii sunt taiati ilegal pentru ca ,intr-un camin,familia sa fie fericita.Si aici ma invinovatesc si pe mine,si eu am brad,natural,si-mi place cum miroase.Dar mi-e mila de generatiile viitoare care nu o sa afle cum arata un brad.Pacat.Pentru ca in locul lor nu se planteaza nimic.
4.Se mananca foarte multe dulciuri,a auzit cineva de vreun post?Nu,nu un post pe un blog.Postul ala…Si iarasi ma invinovatesc si pe mine(nu sunt si nu voi fi ipocrita) pentru ca nu reusesc sa ma abtin de la ciocolata si nu stiu sa pastrez si pentru mai incolo.Rusine,Georgiana!
5.Colindatorii.Care nu s-au trezit ca il iubesc pe Iisus si vor sa ne anunte si pe noi.Vor bani.Mie nu imi plac.Si incerc sa o conving pe mama sa nu le mai dea drumul.Pentru ca,de obicei,sunt baietii din cartier care sunt orice,numai buni crestini nu.Plus ca mi se pare penibil ca ei sa inceapa sa cante sau sa injure sau orice si tu sa iti aduni familia si sa te holbezi.Pe de alta parte,daca nu le deschizi suna pana iti consuma bateria de la sonerie.In fiecare an,trebuie sa schimbam bateriile de sarbatori.Si o fac intentionat.
6.De Craciun,fii mai bun
Fii adevarat(adica?)
sau
Vin sarbatorile,vin.
Aceleasi reclame si melodii.In fiecare an.Care ne indeamna sa bem si sa mancam.
7.Televizor plin de aceleasi prostii.Aveam sperante ca macar de sarbatori nu o sa vad toate chestiile alea blonde sau imitatii ale lor pe la tv.Btw,nu s-a saturat nimeni de acele programe de divertisment unde sunt imitate aceleasi personaje in acelasi fel?Ne plictiseam si cu originalul,de ce avem nevoie de papagali?Si ,colac peste pupaza, de Revelion se aduna toti manelistii la televizor sa ne demonstreze cat talent au ei si mai ales ce valoare.Nu o sa vad asa ceva.
8.Si mai sunt oameni visatori…care pun cadouri sub brad,care fac un ritual din impodobirea lui,care doresc o ciocolata calda in timp sa stau pe fotoliu,langa brad…care se plimba seara printre luminile orasului fara sa ia seama la aglomeratie …
9.Noua fita,status cu Craciun fericit.
10.Imi place numarul asta.
11.Deja incep sa aberez ca am ajuns la un numar prea indepartat.Ca sa lamurim,nu e un post anti-Craciun.E o trezire.Va indemn sa va ganditi la Craciun din alt unghi.Va provoc sa va schimbati anul viitor.Sa credeti in schimbare.Sa credeti in Mos Craciun,de ce nu?Sa lasati ura deoparte.Si interesele.
12.Inchei postul pentru ca VREAU(nu trebuie) sa ma uit la un film cu nu stiu ce elfi.
13.Asta e numarul meu norocos.
Asadar,vorba aia,Craciun fericit!
Domnisoara Christina
Scriu repede despre aceasta domnisoara.
Cartea geniala,aplauze pentru Eliade,care nu m-a dezamagit nici de data asta.Am fost prinsa in jocul Christinei incat n-am putut sa las cartea din mana 2 ore.Si am terminat-o.Si s-a sfarsit.Si-mi pare rau.E scrisa sub semnul fantasticului,cum au fost si tigancile si alte povestiri.De fapt,Mircea Eliade scrie ,vorba aia,”Carti cu idei” si “carti cu oameni”,care se impart in fantastice si de dragoste.Sau cel putin asa le impart eu dupa ce am citit
Nunta in cer
Maitreyi
La tiganci si alte povestiri
Domnisoara Christina.
Si recunosc ca mai e mult de citit la Eliade.O gramada.
Dar ii recunosc stilul si ii apreciez eforturile,mai ales ca eu am proiect la romana despre el si despre Nunta in cer(asa ca am citit multe carti de critica despre opera lui,despre simboluri),iar la olimpiada am opera fantastica.
Bravo lui.
Oricum nu cred ca ,mort fiind,il ajuta cu ceva admiratia mea.
Dar as plange ca a murit.Mare pacat.Va las pe voi sa plangeti pentru Michael Jackson,eu plang pentru Mircea Eliade,pentru Mihai Eminescu,pentru Emil Cioran,pentru Vlad Tepes.Si as mai plange pentru cativa,dar opresc pomelnicul aici.
E genial.E absolut genial.
Iar domnisoara Christina e atat de bine construita ca personaj.
Si actiunea…ametitoare,confuza,incerta,dulce.
Perfect.
Ce mai fu
Pai fu multa zapada.
Asa ca eu si cu domnisoarele M&T am hotarat sa ne amintim de copilarie folosindu-ne de o saniuta si un derdelus.Ei,ce pot sa zic,a fost distractie.
Prima distractie
1.Eu pe saniuta.Mony baga viteza.Eu deraiez.Eu incep sa rad.
A doua distractie
2.Pe derdelus.Cine stabileste recorduri?Am avut propriul record.Plus doua dati cand am pierdut controlul si m-am dus in dreapta,in nametii de zapada.
A treia distractie
3.Bulgareala.Cu M.Ca sa scap m-am urcat pe sanie si mi-am dat drumul pe derdelus.Pam.Adio,m.Si am ajuns la 5 metri mai incolo.
A patra distractie
4.Aruncarea in zapada cea mai mare,cea mai cea.Frig.
A cincea distractie
5.Aruncatul farfuriilor de gheata…sport inventat de M.
Cred ca astea au fost evenimentele principale.De zilele trecute.
Azi,AM FOST LA BIBLIOTECA.Pentru aia care n-au citit o carte in viata lor,recomand sa nu continue postul,ca o sa li se cruceasca ochii si mintea.Oamenii citesc.Chiar si in vacanta.
Deci,am pornit cu ideea ca iau 2 carti.
Dar…ce ar trebui sa stie toata lumea e ca asta e doar inceputul si ma las foarte usor ademenita de multe carti.Si am si explicatii.Am luat:
Orbitor aripa dreapta-pentru ca nu mai citisem Cartarescu de secole,mi-era dor de stilul lui incurcat si auzisem ca e draguta cartea
Hotii de frumusete-pentru ca mi-au auzit urechile niste zvonuri cum ca ar fi o carte geniala
Dom’soara Christina-pentru ca il ador pe Eliade,ador operele lui fantastice,ador romanele,ador tot.Si asta nu citisem.
Din critice-Maiorescu-pentru ca am nevoie la scoala
Arta fugii-am nevoie pentru un concurs
Pe culmile disperarii-pentru ca mi-era asa dor de Cioran si de ideile lui.el scrie bine,dar n-are dreptate deloc.Cioran.Cu asta incep.
Colinda de Craciun-pentru minunata mea surioara care mi-a cerut ceva legat de sarbatori
La mine,6=2.Sper totusi sa am timp sa le termin in vacanta asta.
Apropo,am terminat Morometii.In mod ciudat,mi-a placut o parte din acest roman.M-a chiar emotionat.Partea cu moartea lui Ilie Moromete.Eu,care ziceam ca e o prostie de carte.M-a facut sa ma razgandesc.Scuzele mele.
Acum,renunt la acest extraordinar post ,dar ma duc sa realizez cu manutele mele o prajiturica.
Asta fu.
Scenariul groazei
Am racit.Si racita cum sunt,am fost nevoita sa merg la scoala pentru teza de la mate si pentru doua examene ecdl.Prin zapada,prin frig si prin intuneric.
Nu zic ca ninsoarea n-ar fi fost draguta,a fost superba.Dar era mai bine daca era mai cald si nu batea vantul si nu-mi lua o ora ca sa ajung acasa pentru ca traficul era blocat.
Si ma bucur ca a nins.Nu mai ninsese de mult timp.Si in lumina felinarelor arata genial,arata a sarbatoare, a veselie , a vacanta.
Am chef de bulgareala(nu botez) ca atunci cand eram in generala si ne intoarceam acasa si se aruncau cu bulgari in noi.
Daca n-as fi racita,as alerga prin zapada si as sta toata ziua afara.
Dar pana atunci am pastilele care ma asteapta langa ceai.
Olimpiada
Daca tot am participat la Olimpiada de limba,comunicare si literatura romana “George Calinescu”,sa vorbesc mai pe larg scenariul groazei.
Dimineata:
7:00 Trezirea
Pana pe la 8 pregatirea,repetarea,tralala.
8:10:Iesirea din casa.Frig napraznic.Lovitura in suflet.Iarna dureroasa.
8:45 Sosire.La un liceu prea roz.Mult prea roz.Imi pare rau pentru baietii din el.
9:00 Intrarea in clasa.Pozitionarea in prima banca.Urat succes.
9:01 De ce naiba ai scris asa?De ce nu esti atenta?(nu mie imi era adresat)
9:02 Oare trebuie sa scriem si clasa?(supraveghetoare)
Noi:Normal ca da.
S:Pai de ce,ca oricum isi dau ei seama?
Noi:Poi,stau ei sa se uite ce clasa suntem?
S:Dar ei stiu…
Noi:De unde stiu?
S:Poi se corecteaza si se stie.
Noi:…
Alta persoana binevoitoare:Se scrie clasa,copii.
Noi:Normal
9:05 O liniste enervanta
9:06 Tot liniste.Supraveghetoare se uita la noi,unii se uita la ea,eu ma joc cu penarul si ma uit ce face ala de langa mine.Ala de langa mine sta cu mainile pe picioare si asteapta.Eu ma joc cu foaia de concurs.
9:10 Supraveghetoarea inca se uita la noi.Eu ma uit pe pereti.
9:15 Binecuvantat sa fie Domnul,au sosit subiectele.
Acum,incep eu sa scriu,scriu,scriu,scriu…intai pe ciorna,apoi pe foaie.
-Imi dati o ciorna,va rog?
Scriu,iarasi scriu.Si termin de la punctul A 2 subpuncte.Intr-o ora.Asa ca decid sa nu mai scriu pe ciorna.
Continui A-ul,termin subpunctul 3,trec la B,rezolv 4,5,6…cer o foaie de concurs(incepeau sa se uite ciudat la mine,aveam 2 ciorne si 2 foi de concurs si trecusera vreo 2 ore) trec la 7,8…apoi imi incep minunatul eseu despre “La tiganci”
12:00 Cer a treia foaie de concurs.
12:15 S-a terminat concursul.Am scris 9 pagini.Ma dor mainile ingrozitor.
Acum,traiesc cu speranta ca trec la etapa urmatoare,desi,de obicei,cand scriu mult,fac prost.Iar la romana nu pot sa ma abtin sa nu scriu mult.Ma las purtata de val.Totusi,sper sa nu am dreptate si sa-i sensibilizez prin ideile mele originale.De originalitate nu mi-e frica,oricum nu mai are nimeni eseu ca al meu.E eseu cu pretentii,dom’le,am dat citate din Kant,ce stiti voi.Eseul pornea de la “Avem atatea vieti cate carti am citit” si am inceput sa filozofez ca lumea inca citeste si ca e foarte interesant sa treci printr-o calatorie initiatica alaturi de personaj,incercam sa conving corectoru’ sa citeasca prin persuasiune,vorba aia.Vreau lucrarea aia sa o pun in rama.Indiferent ca iau sau nu(cel mai probabil nu,pentru ca sunt greu de inteles),eu sunt mandra de ce am realizat.Un fel de amestec de filozofie,psihologie si romana.
Si acum,trec la lucruri serioase,adica la doze de informatica.Ecdl.Repet Wordul si Windowsul pentru examen.
Zise
In ultimul timp n-am prea publicat nimic si nu-mi cer scuze.Sunt intr-o perioada asa de stresanta ca nu mai vreau sa vad in fata mea ceva mai mult decat o carte buna si ciocolata calda.De care nu am parte.Deci ma enervez.Asa ca numar zilele,orele,minutele pana la binecuvantata vacanta.Nu sunt genul de plod care sa creada ca mai bine n-ar exista scoala.Mi se pare absolut necesara.Dar m-a cam obosit si am nevoie de o pauza.Pauza se numeste vacanta de iarna.De ce spun ca e absolut necesara?In primul rand,ca sa nu fim prosti.in al doilea rand,ne-am plictisi amarnic sa stam atatia ani acasa.La inceput,deh,ar fi dragut,dar dupaia…Plus ca eu imi ador liceul si mi-este foarte greu la gandul ca peste doi ani il parasesc.Pentru ca e atmosfera, profesorii, colegii, pauzele,caloriferele si covrigii,toate imi sunt dragi.Dar gata,acum invatam,invatam,invatam.
Vreau Vita de Vie.Il urmaresc pe Despy cand iese de la facultate.
Ghiveci
Ce fac acum cu lecturile e un ghiveci.
Ca nu demult am inceput Un yankeu la curtea regelui Arthur in memoria copilariei mele.N-am citit,recunosc,pana la varsta asta si-mi pare rau pentru ca fiecare carte se potriveste unei perioade.Cartea asta trebuia citita cam in clasa a saptea,a opta,maxim a noua.Pe mine m-a apucat a zecea si tot n-am citit-o.Si-am zis ca e pacat sa nu bifez tot traseul cititului.Scuzele mele lui Mark Twain.Nu stiu altii cum sunt,dar eu cred ca Mark Twain,Charles Dickens si Jack London sunt pentru gimnaziu.Este exact perioada cand poti sa ii intelegi si apreciezi.Nu am citit eu chiar tot ce au scris,dar tot e ceva.Sa nu il uitam pe Jules Verne,eu fana infocata.Cred ca am citit vreo 50 de carti scrise de el,il adoram pur si simplu.Vorbesc la trecut pentru ca acum am alte simpatii,ceea ce nu inseamna ca nu imi mai place,de fapt,chiar as pune mana pe o carte de-a lui sa vad cum o interpretez acum si daca mai cred in fantasticul lui.Ideea era ca m-a tentat sa ma intorc in trecut…cum s-a intors si personajul.Domnul fie cu noi ca mult mai avem de patimit.
Intre timp,apare si o recomandare pentru teatrul lui Ibsen,o recomandare buna.Si tentata fiind sa pacatuiesc impotriva lui Mark Twain am inceput si am terminat Strigoii si Casa cu papusi.Ibsen asta nu scrie genial mereu,dar la sfarsitul piesei ajunge si el la apogeu.Si de obicei personajul isi da seama de ceva absolut interesant.Gen ca este o casa de papusi sau toti oamenii sunt strigoi.Cred ca asta incearca sa faca Ibsen,sa ne trezeasca si sa ne propuna sa meditam la ceea ce suntem.Mie mi-au placut ambele piese.Si ma bucur ca am reusit sa trec si pe la piesele de teatru,ca nu mai citisem de foarte mult timp,absorbita complet de zecile de romane ce ma asteapta.
Si cum eram eu preocupata de aste doua lecturi,ma incarca scoala si cu Merometii,volumu’ 2.Colac peste pupaza.Peste 5 zile.Apoi,in vacanta de iarna,in loc sa citesc ce mi-am propus,respectiv Procesul si altele,criticismul si ceva cu Titu Maiorescu.Dupaia trecem la poezie,multumim,ca asa pot sa-mi vad de romanele mele.Nu ca as subestima poezia,dar o poezie se citeste in 5 minute,iar romanele in ore.Deci o sa fie relax total pentru mine.Eminescu,Blaga,Bacovia,Arghezi si altii.Dar pana atunci,ce fac eu cu yankeul si cu Ibsen?Ii dam la o parte pentru Moromete.Sa vina si sa injure lumea.Aici e covorul rosu.
3
3 carti pe care le-am citit cu ajutorul mini-vacantei.De fapt,2 povestiri si un roman.
1.Colonia penitenciara
Franz Kafka
Mi-a dat impresia ca F.K. e un geniu.In privinta stilului de a scrie.Subiectul era destul de dur,un nazist obsedat de o masinarie de tortura,foarte mandru de cum functioneaza,putin nebun.Si nu se sfieste sa dea detalii despre moartea unora.Avand in vedere ca am citit si altele in genul asta,n-am inceput sa plang pentru saracutii oameni.Finalul dragut,previzibil.Trebuie sa citesc Procesul si Metamorfoza ca sa incep sa-l critic sau laud pe Kafka.
2.In loc minunat,in loc cu verdeata
A.R.Morlan
Am retinut doar ca era asa mult mister in putinele pagini si ca personajul parea fara scapare,pierdut,torturat,chinuit.Nici nu mi-a placut,nici nu mi-a displacut.Cand sa-mi creez si eu o opinie,s-a terminat.
3.Magicianul
John Fowles
Nu m-a dezamagit.A reusit sa faca ceva ce mi-a placut,anume,m-a aburit asa de tare si a schimbat firul povestii de atatea ori ca nu stiam niciodata ce se va intampla sau cum se va termina.Nici acum nu stiu cum s-a terminat.Domnul Fowles are capacitatea de a contopi personajul si cititorul,de a-l introduce il acelasi labirint,de a-i pacali pe amandoi.Recunosc,pe la inceput,aveam incredere in toata lumea,dupaia am devenit mai neincrezatoare,dar tot ma pacaleau din cand in cand.Atatea piste false,eu zic ca merita citita.
V-am pupat.Ajung atatea recomandari.
